“… nu veti gasi nicio firma care sa va duca canapeaua sus!” … asta i-a fost spus unei prietene care a dat banuti frumosi pe o canapea tare ti-ti (frumoasa… in limbajul ei:)) ce urma sa ii fie livrata de mirabuloasa firma “…pana in fata blocului” – de acolo, va descurcati.
Inca nu pot sa cred ca mai aud astfel de cuvinte intr-o economie de piata cu concurenta in crestere. Oare chiar asa sa faca toata lumea? …sau o fi o expresie de vanzare de genu’ “Hai, ia de la mine ca oricum toti suntem la fel, crede-ma pe cuvant!”
Oricare ar fi situatia, in combinatia client vs concurenta desi ambele sunt extrem de importante CLIENTUL dicteaza directia si datorita cunoasterii lui poti sa fii cu un pas inaintea concurentei. Trebuie sa stii ce isi doreste clientul apoi ce face concurenta ca sa ii satisfaca acea nevoie. Clientul isi doreste canapeaua montata in camera, concurenta i-o duce pana in fata blocului – atunci urlu din toti rarunchii in piata ca eu iti duc canapeaua in casa, o montez si o asez acolo unde vrei sa fie asezata… pe langa asta, dupa 2 saptamani iti mai si trimit un buchet de flori sau o sticla de vin buna, iti si dau un telefon sa te intreb cum iti place canapeaua, daca esti multumit(a) de ea si de serviciile de care ai avut parte.
Analizand mai in detaliu subiectul abandonarii canapelei in strada ne-am gandit ca poate fi o strategie a “patronatului firmei de canapele” de a le asigura angajatilor un ban in plus pe langa salariul de nimic pe care cu siguranta il au. Drept vorbind… cine accepta acum sa ii fie lasata canapeaua in fata blocului? “Hai, du-o pana sus, et. 3, ap. 32, pe stanga!… Ia 30-50 ron… Mersi!” Poate fi o idee buna a patronatului… daca oamenii livreaza cam 3 canapele/zi asta inseamna un venit suplimentar pentru ei de 45-75 RON/zi de caciula. Insa nemultumirea clientilor poate sa coste mai scump de atat mai ales daca va aparea o firma care va sustine sus si tare ca duce canapeaua pana in casa.
